Capítulo Primero. De lo que el cura y el barbero pasaron con don Quijote cerca de su enfermedad

Capitolul I. Despre ce au făcut preotul și frizerul cu Don Quijote în timpul bolii sale.

Cuenta Cide Hamete Benengeli, en la segunda parte desta historia y tercera salida de don Quijote, que el cura y el barbero se estuvieron casi un mes sin verle, por no renovarle y traerle a la memoria las cosas pasadas;

Cide Hamete Benengeli relatează în a doua parte a acestei povești și în a treia ieșire a lui Don Quijote că preotul și frizerul nu l-au vizitat timp de aproape o lună, pentru a nu-i reaminti de evenimentele trecute.

pero no por esto dejaron de visitar a su sobrina y a su ama, encargándolas tuviesen cuenta con regalarle, dándole a comer cosas confortativas y apropiadas para el corazón y el celebro, de donde procedía, según buen discurso, toda su mala ventura.

Totuși, nu au încetat să-i viziteze pe nepoata și pe soția lui, cerându-le să-i ofere mâncăruri hrănitoare și adecvate pentru inimă și creier, de unde i se trage, potrivit unei păreri bine întemeiate, toată nenorocirea lui.

Las cuales dijeron que así lo hacían, y lo harían, con la voluntad y cuidado posible, porque echaban de ver que su señor por momentos iba dando muestras de estar en su entero juicio;

Acestea au spus că vor face tot ce le stă în putință, deoarece au observat că stăpânul lor dădea uneori dovada că-și recăpătase judecata completă.

de lo cual recibieron los dos gran contento, por parecerles que habían acertado en haberle traído encantado en el carro de los bueyes, como se contó en la primera parte desta tan grande como puntual historia, en su último capítulo.

Amândoi s-au bucurat foarte mult, considerând că au făcut bine că l-au adus în carul de boi, așa cum s-a relatat în prima parte a acestei povești atât de grandioase și punctuale, în ultimul ei capitol.

Y así, determinaron de visitarle y hacer esperiencia de su mejoría, aunque tenían casi por imposible que la tuviese, y acordaron de no tocarle en ningún punto de la andante caballería, por no ponerse a peligro de descoser los de la herida, que tan tiernos estaban.

Astfel, au decis să-l viziteze și să verifice starea lui, deși credeau că este aproape imposibil să-și revină, și au căzut de acord să nu-l deranjeze în niciun fel în ceea ce privește cavaleria aventuroasă, pentru a nu risca să deschidă rănile, care erau atât de sensibile.

Visitáronle, en fin, y halláronle sentado en la cama, vestida una almilla de bayeta verde, con un bonete colorado toledano; y estaba tan seco y amojamado, que no parecía sino hecho de carne momia.

În cele din urmă, l-au vizitat și l-au găsit așezat în pat, îmbrăcat cu o cămașă de mătase verde și o șapcă roșie din Toledo; era atât de uscat și deshidratat, încât părea să fie făcut din carne de mumie.

Fueron dél muy bien recebidos, preguntáronle por su salud, y él dio cuenta de sí y de ella con mucho juicio y con muy elegantes palabras;

Aceștia au fost foarte bine primiți, l-au întrebat despre sănătatea lui, iar el a răspuns cu mult discernământ și cuvinte elegante.

y en el discurso de su plática vinieron a tratar en esto que llaman razón de estado y modos de gobierno, enmendando este abuso y condenando aquél, reformando una costumbre y desterrando otra, haciéndose cada uno de los tres un nuevo legislador, un Licurgo moderno o un Solón flamante;

În timpul discuției, au abordat subiecte precum rațiunea de stat și modurile de guvernare, condamnând un abuz și încurajând altul, reformând o obicei și desființând altul, fiecare dintre cei trei devenind un nou legiuitor, un Licurg modern sau un Solon flamboyant.

y de tal manera renovaron la república, que no pareció sino que la habían puesto en una fragua, y sacado otra de la que pusieron;

Astfel, au reformat republica, care părea să fi fost transformată într-un creuzet și să fi fost scosă din el o altă republică.

y habló don Quijote con tanta discreción en todas las materias que se tocaron, que los dos esaminadores creyeron indubitadamente que estaba del todo bueno y en su entero juicio.

Iar Don Quijote a vorbit atât de judicios despre toate subiectele abordate, încât cei doi interlocutori au crezut, fără nicio îndoială, că era complet sănătos și în deplină stăpânire de sine.

Halláronse presentes a la plática la sobrina y ama, y no se hartaban de dar gracias a Dios de ver a su señor con tan buen entendimiento;

La discuție au fost prezente nepoata și menajera, care nu încetau să-i mulțumească lui Dumnezeu că stăpânul lor era atât de lucid.

pero el cura, mudando el propósito primero, que era de no tocarle en cosa de caballerías, quiso hacer de todo en todo esperiencia si la sanidad de don Quijote era falsa o verdadera, y así, de lance en lance, vino a contar algunas nuevas que habían venido de la corte;

Însă preotul, schimbându-și planul inițial, care era de a nu-l deranja în privința cavaleriei, a dorit să verifice dacă starea de sănătate a lui Don Quijote era reală sau falsă și, astfel, a trecut de la un subiect la altul, relatând niște știri care veniseră de la curte.

y, entre otras, dijo que se tenía por cierto que el Turco bajaba con una poderosa armada, y que no se sabía su designio, ni adónde había de descargar tan gran nublado;

Printre altele, a spus că se credea sigur că turcul va veni cu o flotă puternică și că nu se știa care era intenția lui sau unde ar putea să debarce o asemenea furtună mare.

y, con este temor, con que casi cada año nos toca arma, estaba puesta en ella toda la cristiandad, y Su Majestad había hecho proveer las costas de Nápoles y Sicilia y la isla de Malta.

Și cu această teamă, care ne amenință aproape în fiecare an, toată creștinătatea era în alertă, iar Maiestatea Sa luase măsuri pentru a proteja coastele din Napoli, Sicilia și insula Malta.

A esto respondió don Quijote:

La aceasta, Don Quijote a răspuns:

— Su Majestad ha hecho como prudentísimo guerrero en proveer sus estados con tiempo, porque no le halle desapercebido el enemigo; pero si se tomara mi consejo, aconsejárale yo que usara de una prevención, de la cual Su Majestad la hora de agora debe estar muy ajeno de pensar en ella.

— Maiestatea Sa a procedat ca un războinic prudent, pregătindu-și statele din timp, pentru a nu fi luată prin surprindere de inamic; dar, dacă ar asculta sfatul meu, i-aș recomanda să ia o măsură preventivă, la care Maiestatea Sa nu se gândește probabil chiar acum.

Apenas oyó esto el cura, cuando dijo entre sí:

Imediat ce a auzit asta, preotul a spus în sinea sa:

— ¡Dios te tenga de su mano, pobre don Quijote: que me parece que te despeñas de la alta cumbre de tu locura hasta el profundo abismo de tu simplicidad!

— Dumnezeu să te țină în mâna Lui, sărmane Don Quijote: mi se pare că cazi din înălțimile nebuniei tale în abisul simplității tale!

Mas el barbero, que ya había dado en el mesmo pensamiento que el cura, preguntó a don Quijote cuál era la advertencia de la prevención que decía era bien se hiciese; quizá podría ser tal, que se pusiese en la lista de los muchos advertimientos impertinentes que se suelen dar a los príncipes.

Însă frizerul, care gândise deja același lucru ca preotul, l-a întrebat pe Don Quijote care era avertismentul preventiv pe care îl recomanda. Poate ar fi vorba de a-l adăuga pe lista lungă de sfaturi nepotrivite care se dau de obicei prinților.

— El mío, señor rapador —dijo don Quijote—, no será impertinente, sino perteneciente.

— Al meu, domnule frizer —a spus Don Quijote—, nu va fi nepotrivit, ci pertinent.

— No lo digo por tanto —replicó el barbero—, sino porque tiene mostrado la esperiencia que todos o los más arbitrios que se dan a Su Majestad, o son imposibles, o disparatados, o en daño del rey o del reino.

— Nu spun asta —a replicat frizerul—, ci pentru că experiența a arătat că toate sau majoritatea sfaturilor date Maiestății Sale sunt fie imposibile, fie absurde, fie în detrimentul regelui sau al regatului.

— Pues el mío —respondió don Quijote— ni es imposible ni disparatado, sino el más fácil, el más justo y el más mañero y breve que puede caber en pensamiento de arbitrante alguno.

— Dar al meu —a răspuns Don Quijote— nu este nici imposibil, nici absurd, ci cel mai ușor, cel mai corect și cel mai ingenios și mai scurt sfat pe care și-l poate imagina un consilier.

— Ya tarda en decirle vuestra merced, señor don Quijote —dijo el cura.

— Ar fi bine să-l spuneți, domnule Don Quijote —a spus preotul.

— No querría —dijo don Quijote— que le dijese yo aquí agora, y amaneciese mañana en los oídos de los señores consejeros, y se llevase otro las gracias y el premio de mi trabajo.

— Nu aș vrea —a spus Don Quijote— să-l spun aici, acum, și să ajungă mâine pe urechile consilierilor, care vor lua meritul și recompensa pentru munca mea.

— Por mí —dijo el barbero—, doy la palabra, para aquí y para delante de Dios, de no decir lo que vuestra merced dijere a rey ni a roque, ni a hombre terrenal, juramento que aprendí del romance del cura que en el prefacio avisó al rey del ladrón que le había robado las cien doblas y la su mula la andariega.

— Eu, pentru partea mea —a spus frizerul—, jur în fața lui Dumnezeu, de acum înainte, să nu spun nimic din ce vei spune tu regelui, consilierilor sau oricărui om pământesc. Acest jurământ l-am învățat din romanul preotului, care, în prefață, l-a avertizat pe rege despre hoțul care i-a furat cele o sută de dobli și măgarul său Andareja.

— No sé historias —dijo don Quijote—, pero sé que es bueno ese juramento, en fee de que sé que es hombre de bien el señor barbero.

— Nu știu povești —a spus Don Quijote—, dar știu că acest jurământ este bun, dovadă că știu că domnul frizer este un bărbat bun.

— Cuando no lo fuera —dijo el cura—, yo le abono y salgo por él, que en este caso no hablará más que un mudo, so pena de pagar lo juzgado y sentenciado.

— Chiar dacă nu ar fi —a spus preotul—, eu îl garantez și ies în numele lui, că în acest caz el nu va vorbi decât ca un mut, sub pedeapsa de a plăti ceea ce s-a hotărât și s-a condamnat.

— Y a vuestra merced, ¿quién le fía, señor cura? —dijo don Quijote.

— Iar pentru dumneavoastră, cine vă garantează, domnule preot? —a spus Don Quijote.

— Mi profesión —respondió el cura—, que es de guardar secreto.

— Profesia mea —a răspuns preotul—, care este să păstrez tăcerea.

— ¡Cuerpo de tal!

— Ce dracul!

—dijo a esta sazón don Quijote—.

—a spus Don Quijote în acel moment.

¿Hay más, sino mandar Su Majestad por público pregón que se junten en la corte para un día señalado todos los caballeros andantes que vagan por España; que, aunque no viniesen sino media docena, tal podría venir entre ellos, que solo bastase a destruir toda la potestad del Turco?

Există ceva mai bun decât să ordoneze Maiestatea Sa, printr-un edict public, ca toți cavalerii rătăcitori care cutreieră Spania să se adune la curte într-o zi stabilită? Chiar dacă n-ar veni decât o jumătate de duzină, ar putea exista unul printre ei care ar fi suficient pentru a distruge toată puterea turcului?

Esténme vuestras mercedes atentos, y vayan conmigo.

Fiți atenți, domnilor, și veniți cu mine.

¿Por ventura es cosa nueva deshacer un solo caballero andante un ejército de docientos mil hombres, como si todos juntos tuvieran una sola garganta, o fueran hechos de alfenique?

Oare e un lucru nou ca un singur cavaler rătăcitor să distrugă o armată de o sută de mii de oameni, de parcă toți ar avea o singură gât sau ar fi făcuți din alamă?

Si no, díganme: ¿cuántas historias están llenas destas maravillas?

Dacă nu, spuneți-mi: câte povești sunt pline de astfel de minuni?

¡Había, en hora mala para mí, que no quiero decir para otro, de vivir hoy el famoso don Belianís, o alguno de los del inumerable linaje de Amadís de Gaula; que si alguno déstos hoy viviera y con el Turco se afrontara, a fee que no le arrendara la ganancia!

A fost, din păcate pentru mine, nu vreau să spun pentru altcineva, să trăiască astăzi celebrul Don Belianis sau unul dintre membrii nenumăratului clan al lui Amadis de Gaula; că dacă vreunul dintre ei ar trăi astăzi și s-ar confrunta cu turcul, pot paria că nu i-ar lăsa nicio șansă de a câștiga!

Pero Dios mirará por su pueblo, y deparará alguno que, si no tan bravo como los pasados andantes caballeros, a lo menos no les será inferior en el ánimo; y Dios me entiende, y no digo más.

Dar Dumnezeu va veghea asupra poporului său și va da naștere la cineva care, dacă nu este la fel de brav ca cavalerii rătăcitori din trecut, măcar nu le va fi inferior în curaj; și Dumnezeu mă înțelege și nu spun nimic altceva.

— ¡Ay! —dijo a este punto la sobrina—; ¡que me maten si no quiere mi señor volver a ser caballero andante!

— Ai! —a spus nepoata în acel moment. —Să mă omoare dacă stăpânul meu nu vrea să fie din nou un cavaler rătăcitor!

A lo que dijo don Quijote:

La care Don Quijote a spus:

— Caballero andante he de morir, y baje o suba el Turco cuando él quisiere y cuan poderosamente pudiere; que otra vez digo que Dios me entiende.

— Voi muri ca un cavaler rătăcitor și turcul poate să vină sau să plece după bunul său plac și cât de puternic poate; pentru că, repet, Dumnezeu mă înțelege.

A esta sazón dijo el barbero:

În acel moment, frizerul a spus:

— Suplico a vuestras mercedes que se me dé licencia para contar un cuento breve que sucedió en Sevilla, que, por venir aquí como de molde, me da gana de contarle.

— Vă rog să-mi permiteți să vă spun o scurtă poveste care s-a întâmplat la Sevilla, pe care, venind aici, am chef să o împărtășesc cu voi.

Dio la licencia don Quijote, y el cura y los demás le prestaron atención, y él comenzó desta manera:

Don Quijote i-a dat permisiunea, iar preotul și ceilalți l-au ascultat, iar el a început în felul următor:

— «En la casa de los locos de Sevilla estaba un hombre a quien sus parientes habían puesto allí por falto de juicio.

— În casa nebunilor din Sevilla se afla un bărbat pe care rudele lui l-au internați acolo din cauza lipsei de judecată.

Era graduado en cánones por Osuna, pero, aunque lo fuera por Salamanca, según opinión de muchos, no dejara de ser loco.

Era licențiat în drept canonic la Osuna, dar, deși era absolvent al Universității din Salamanca, după părerea multora, nu înceta să fie nebun.

Este tal graduado, al cabo de algunos años de recogimiento, se dio a entender que estaba cuerdo y en su entero juicio, y con esta imaginación escribió al arzobispo, suplicándole encarecidamente y con muy concertadas razones le mandase sacar de aquella miseria en que vivía, pues por la misericordia de Dios había ya cobrado el juicio perdido;

Acest licențiat, după câțiva ani de retragere, a dat de înțeles că este sănătos la minte și în deplinătatea facultăților sale și, cu această iluzie, i-a scris arhiepiscopului, implorându-l cu stăruință și cu argumente foarte convingătoare să-l scoată din această mizerie în care trăia, deoarece, prin mila lui Dumnezeu, și-a recăpătat judecata pierdută;

pero que sus parientes, por gozar de la parte de su hacienda, le tenían allí, y, a pesar de la verdad, querían que fuese loco hasta la muerte.

dar rudele lui, pentru a se bucura de o parte din averea lui, îl rețineau acolo și, în ciuda adevărului, voiau ca el să rămână nebun până la moarte.

»El arzobispo, persuadido de muchos billetes concertados y discretos, mandó a un capellán suyo se informase del retor de la casa si era verdad lo que aquel licenciado le escribía, y que asimesmo hablase con el loco, y que si le pareciese que tenía juicio, le sacase y pusiese en libertad.

Arhiepiscopul, convins de multe scrisori bine întemeiate și prudente, a ordonat unui capelan al său să se informeze de la preotul casei dacă era adevărat ceea ce licențiatul îi scria și să stea de vorbă cu nebunul și, dacă i se părea că are judecată, să-l elibereze.

Hízolo así el capellán, y el retor le dijo que aquel hombre aún se estaba loco: que, puesto que hablaba muchas veces como persona de grande entendimiento, al cabo disparaba con tantas necedades, que en muchas y en grandes igualaban a sus primeras discreciones, como se podía hacer la esperiencia hablándole.

Capelanul a făcut așa și preotul i-a spus că bărbatul era încă nebun: că, deși vorbea adesea ca o persoană de mare inteligență, la urmă spunea atâtea prostii, care se asemănau foarte mult cu primele lui discuții inteligente, după cum se putea constata vorbind cu el.

Quiso hacerla el capellán, y, poniéndole con el loco, habló con él una hora y más, y en todo aquel tiempo jamás el loco dijo razón torcida ni disparatada; antes, habló tan atentadamente, que el capellán fue forzado a creer que el loco estaba cuerdo;

Capelanul a dorit să facă asta și, aflându-se cu nebunul, a stat de vorbă cu el o oră și mai mult, iar în tot acest timp nebunul nu a spus nicio prostie sau iluzie; dimpotrivă, a vorbit atât de atent, încât capelanul a fost forțat să creadă că nebunul era sănătos la minte;

y entre otras cosas que el loco le dijo fue que el retor le tenía ojeriza, por no perder los regalos que sus parientes le hacían porque dijese que aún estaba loco, y con lúcidos intervalos;

și printre altele, nebunul i-a spus că preotul îl detesta, pentru că nu voia să piardă darurile pe care rudele lui i le făceau pentru că spunea că încă era nebun, și cu intervale de luciditate;

y que el mayor contrario que en su desgracia tenía era su mucha hacienda, pues, por gozar della sus enemigos, ponían dolo y dudaban de la merced que Nuestro Señor le había hecho en volverle de bestia en hombre.

și că cel mai mare dușman pe care-l avea în nefericirea lui era averea lui mare, deoarece, pentru a se bucura de ea, dușmanii lui inventau intrigi și se îndoiau de mila pe care Domnul nostru i-o arărase, readucându-l dintr-o fiară într-un om.

Finalmente, él habló de manera que hizo sospechoso al retor, codiciosos y desalmados a sus parientes, y a él tan discreto que el capellán se determinó a llevársele consigo a que el arzobispo le viese y tocase con la mano la verdad de aquel negocio.

În cele din urmă, el vorbea în așa fel încât preotul a fost suspectat, rudele lui erau lăcomoase și fără suflet, iar el atât de prudent, încât capelanul s-a hotărât să-l ia cu el, pentru ca arhiepiscopul să-l vadă și să-și formeze o părere despre acest caz.

»Con esta buena fee, el buen capellán pidió al retor mandase dar los vestidos con que allí había entrado el licenciado; volvió a decir el retor que mirase lo que hacía, porque, sin duda alguna, el licenciado aún se estaba loco.

»Cu această bună credință, bunul capelan i-a cerut preotului să-i dea hainele pe care le purtase licențiatul când intrase acolo; preotul a spus din nou să privească ce făcea, deoarece, fără îndoială, licențiatul era încă nebun.

No sirvieron de nada para con el capellán las prevenciones y advertimientos del retor para que dejase de llevarle; obedeció el retor, viendo ser orden del arzobispo; pusieron al licenciado sus vestidos, que eran nuevos y decentes, y, como él se vio vestido de cuerdo y desnudo de loco, suplicó al capellán que por caridad le diese licencia para ir a despedirse de sus compañeros los locos.

Prevenirile și avertismentele preotului nu au fost de niciun folos pentru capelan; preotul a ascultat, văzând că era un ordin al arhiepiscopului; i-au pus licențiatului hainele lui, care erau noi și decente, și, văzând că era îmbrăcat ca un om normal și nu ca un nebun, acesta a implorat capelanul să-i dea voie să meargă să-și ia rămas-bun de la tovarășii săi nebuni.

El capellán dijo que él le quería acompañar y ver los locos que en la casa había.

Capelanul a spus că dorește să-l însoțească și să vadă nebunii pe care îi avea în casă.

Subieron, en efeto, y con ellos algunos que se hallaron presentes; y, llegado el licenciado a una jaula adonde estaba un loco furioso, aunque entonces sosegado y quieto, le dijo:

Într-adevăr, au urcat, alături de alții care se aflau acolo; și, ajungând licențiatul la o cușcă unde se afla un nebun furios, deși acum era liniștit și calm, i-a spus:

"Hermano mío, mire si me manda algo, que me voy a mi casa; que ya Dios ha sido servido, por su infinita bondad y misericordia, sin yo merecerlo, de volverme mi juicio: ya estoy sano y cuerdo; que acerca del poder de Dios ninguna cosa es imposible.

«Fratele meu, vezi dacă-mi trimiți ceva, că mă duc acasă; că Dumnezeu, prin bunătatea și mila lui nemărginită, fără să merit eu, mi-a redat judecata: sunt sănătos și normal; și despre puterea lui Dumnezeu nimic nu este imposibil.»

Tenga grande esperanza y confianza en Él, que, pues a mí me ha vuelto a mi primero estado, también le volverá a él si en Él confía.

Aveți mare speranță și încredere în El, că, pentru că m-a readus la prima mea stare, El vă va readuce și pe voi, dacă vă încredeți în El.

Yo tendré cuidado de enviarle algunos regalos que coma, y cómalos en todo caso, que le hago saber que imagino, como quien ha pasado por ello, que todas nuestras locuras proceden de tener los estómagos vacíos y los celebros llenos de aire.

Voi avea grijă să vă trimit niște daruri de mâncare și să le mâncați cu orice preț, că vă spun că, după părerea mea, care vine din experiență, toate nebuniile noastre provin din a avea stomacul gol și creierul plin de aer.

Esfuércese, esfuércese, que el descaecimiento en los infortunios apoca la salud y acarrea la muerte".

Străduiți-vă, străduiți-vă, că slăbiciunea în nenorociri afectează sănătatea și duce la moarte.»

»Todas estas razones del licenciado escuchó otro loco que estaba en otra jaula, frontero de la del furioso, y, levantándose de una estera vieja donde estaba echado y desnudo en cueros, preguntó a grandes voces quién era el que se iba sano y cuerdo.

»Toate aceste raționamente ale licențiatului au fost auzite de un alt nebun, care se afla într-o altă cușcă, alături de cea a nebunului furios, și, ridicându-se de pe o saltea veche unde zăcea gol și în zdrențe, a întrebat cu glas puternic cine se duce sănătos și normal.

El licenciado respondió: "Yo soy, hermano, el que me voy; que ya no tengo necesidad de estar más aquí, por lo que doy infinitas gracias a los cielos, que tan grande merced me han hecho".

Licențiatul a răspuns: «Eu sunt, fratele meu, cel care se duce; că nu mai am nevoie să stau aici, pentru care îi mulțumesc nespus cerului, care mi-a făcut o asemenea mare favoare.»

"Mirad lo que decís, licenciado, no os engañe el diablo —replicó el loco—; sosegad el pie, y estaos quedito en vuestra casa, y ahorraréis la vuelta".

»Aveți grijă ce spuneți, licențiat, să nu vă înșele diavolul – a replicat nebunul –; liniștiți-vă și rămâneți liniștit acasă, și vă veți scuti de călătorie.»

"Yo sé que estoy bueno —replicó el licenciado—, y no habrá para qué tornar a andar estaciones".

»Știu că sunt bine – a replicat licențiatul – și nu va mai fi nevoie să fac drumuri.»

"¿Vos bueno?

»Voi bine?»

—dijo el loco—: agora bien, ello dirá; andad con Dios, pero yo os voto a Júpiter, cuya majestad yo represento en la tierra, que por solo este pecado que hoy comete Sevilla, en sacaros desta casa y en teneros por cuerdo, tengo de hacer un tal castigo en ella, que quede memoria dél por todos los siglos del los siglos, amén.

– a spus nebunul –: ei bine, asta va spune; mergeți cu Dumnezeu, dar vă jur pe Jupiter, a cărui măreție o reprezint pe pământ, că doar pentru acest păcat pe care îl comite Sevilla astăzi, scoțându-vă din această casă și considerându-vă sănătos, voi face o asemenea pedeapsă în ea, încât va rămâne o amintire a ei pentru toate secolele, amin.

¿No sabes tú, licenciadillo menguado, que lo podré hacer, pues, como digo, soy Júpiter Tonante, que tengo en mis manos los rayos abrasadores con que puedo y suelo amenazar y destruir el mundo?

Nu știți, licențiatule mic, că pot face asta, căci, așa cum spun, eu sunt Jupiter Fulgeratorul, care am în mâini fulgerele arzătoare cu care pot și obișnuiesc să ameninț și să distrug lumea?

Pero con sola una cosa quiero castigar a este ignorante pueblo, y es con no llover en él ni en todo su distrito y contorno por tres enteros años, que se han de contar desde el día y punto en que ha sido hecha esta amenaza en adelante.

Dar vreau să pedepsesc doar un singur lucru asupra acestui popor ignorant, și anume să nu plouă în el și în tot districtul și împrejurimile timp de trei ani întregi, care se vor număra începând din ziua și momentul în care a fost făcută această amenințare.

¿Tú libre, tú sano, tú cuerdo, y yo loco, y yo enfermo, y yo atado...?

Tu liber, tu sănătos, tu cinstit, iar eu nebun, și eu bolnav, și eu legat...?

Así pienso llover como pensar ahorcarme".

Așa cum mă gândesc să plouă, așa mă gândesc să mă spânzure.”

»A las voces y a las razones del loco estuvieron los circustantes atentos, pero nuestro licenciado, volviéndose a nuestro capellán y asiéndole de las manos, le dijo: "No tenga vuestra merced pena, señor mío, ni haga caso de lo que este loco ha dicho, que si él es Júpiter y no quisiere llover, yo, que soy Neptuno, el padre y el dios de las aguas, lloveré todas las veces que se me antojare y fuere menester".

»La glasurile și la rațiunile nebunului, cei din jur au fost atenți, dar licențiatul nostru, întorcându-se către capelanul nostru și apucându-l de mâini, i-a spus: «Nu vă faceți griji, domnul meu, și nu luați aminte la ce a spus acest nebun, că dacă el este Jupiter și nu vrea să plouă, eu, care sunt Neptun, tatăl și zeul apelor, voi ploua ori de câte ori îmi va plăcea și va fi necesar.»

A lo que respondió el capellán: "Con todo eso, señor Neptuno, no será bien enojar al señor Júpiter: vuestra merced se quede en su casa, que otro día, cuando haya más comodidad y más espacio, volveremos por vuestra merced".

La care capelanul a răspuns: «Cu toate acestea, domnule Neptun, nu va fi bine să-l înfurie pe domnul Jupiter: rămâneți în casa dumneavoastră, că într-o altă zi, când va fi mai comod și mai spațios, ne vom întoarce pentru dumneavoastră.»

Rióse el retor y los presentes, por cuya risa se medio corrió el capellán; desnudaron al licenciado, quedóse en casa y acabóse el cuento.»

Retorul și cei prezenți au râs, ceea ce l-a făcut pe capelan să se retragă; l-au dezbrăcat pe licențiat, acesta a rămas în casă și povestea s-a încheiat.”

— Pues, ¿éste es el cuento, señor barbero —dijo don Quijote—, que, por venir aquí como de molde, no podía dejar de contarle?

– Așadar, aceasta este povestea, domnule frizer – a spus Don Quijote –, pe care, venind aici ca la un concurs, nu puteam să nu ți-o spun?

¡Ah, señor rapista, señor rapista, y cuán ciego es aquel que no vee por tela de cedazo!

Ah, domnule tuns, domnule tuns, și cât de orb este cel care nu vede printr-o plasă de cedazo!

Y ¿es posible que vuestra merced no sabe que las comparaciones que se hacen de ingenio a ingenio, de valor a valor, de hermosura a hermosura y de linaje a linaje son siempre odiosas y mal recebidas?

Și este posibil ca dumneavoastră să nu știți că comparațiile care se fac de la un intelect la altul, de la o valoare la alta, de la o frumusețe la alta și de la o descendență la alta sunt întotdeauna odioase și prost primite?

Yo, señor barbero, no soy Neptuno, el dios de las aguas, ni procuro que nadie me tenga por discreto no lo siendo; sólo me fatigo por dar a entender al mundo en el error en que está en no renovar en sí el felicísimo tiempo donde campeaba la orden de la andante caballería.

Eu, domnule frizer, nu sunt Neptun, zeul apelor, și nu încerc să par inteligent când nu sunt; doar mă obosesc să fac lumea să înțeleagă că se află în eroare, neînnoind în ea timpul fericit în care domnea ordinea cavaleriei rătăcitoare.”

Pero no es merecedora la depravada edad nuestra de gozar tanto bien como el que gozaron las edades donde los andantes caballeros tomaron a su cargo y echaron sobre sus espaldas la defensa de los reinos, el amparo de las doncellas, el socorro de los huérfanos y pupilos, el castigo de los soberbios y el premio de los humildes.

Dar vremurile noastre depravate nu sunt demne să se bucure de un bine atât de mare precum cel de care s-au bucurat epocile în care cavalerii rătăcitori și-au asumat apărarea regatelor, protecția fetelor, ajutorarea orfanilor și elevilor, pedepsirea celor mândri și răsplătirea celor smeriți.”

Los más de los caballeros que agora se usan, antes les crujen los damascos, los brocados y otras ricas telas de que se visten, que la malla con que se arman; ya no hay caballero que duerma en los campos, sujeto al rigor del cielo, armado de todas armas desde los pies a la cabeza;

Majoritatea cavalerilor care se folosesc acum poartă mai degrabă mătăsuri, brocate și alte țesături scumpe, decât armură; nu mai există un cavaler care să doarmă în câmp, supus rigorilor cerului, înarmat din cap până în picioare;

y ya no hay quien, sin sacar los pies de los estribos, arrimado a su lanza, sólo procure descabezar, como dicen, el sueño, como lo hacían los caballeros andantes.

și nu mai există nimeni care, fără a-și scoate picioarele din căpestru, să se sprijine în lance și să urmărească doar să înfrângă, cum spun ei, somnul, așa cum făceau cavalerii rătăcitori.”

Ya no hay ninguno que, saliendo deste bosque, entre en aquella montaña, y de allí pise una estéril y desierta playa del mar, las más veces proceloso y alterado, y, hallando en ella y en su orilla un pequeño batel sin remos, vela, mástil ni jarcia alguna, con intrépido corazón se arroje en él, entregándose a las implacables olas del mar profundo, que ya le suben al cielo y ya le bajan al abismo;

Nu mai există nimeni care, ieșind din această pădure, să intre în acel munte și de acolo să pășească pe o plajă sterilă și pustie a mării, adesea furtunoasă și agitată, și, găsind acolo și pe țărm un mic bărcă fără vâsle, pânze, catarg sau arimă, să se arunce în el cu o inimă neînfricată, supunându-se valurilor implacabile ale mării adânci, care îl ridică spre cer și apoi îl coboară în abis;

y él, puesto el pecho a la incontrastable borrasca, cuando menos se cata, se halla tres mil y más leguas distante del lugar donde se embarcó, y, saltando en tierra remota y no conocida, le suceden cosas dignas de estar escritas, no en pergaminos, sino en bronces.

iar el, înfruntând furtuna inexorabilă, când se așteaptă cel mai puțin, se află la peste trei mii de leghe distanță de locul unde s-a îmbarcat, iar ajungând pe un țărm îndepărtat și necunoscut, i se întâmplă lucruri demne să fie scrise, nu pe pergamente, ci pe bronz.”

Mas agora, ya triunfa la pereza de la diligencia, la ociosidad del trabajo, el vicio de la virtud, la arrogancia de la valentía y la teórica de la práctica de las armas, que sólo vivieron y resplandecieron en las edades del oro y en los andantes caballeros.

Dar acum, trândăvia învinge sârguința, lenea învinge munca, viciul învinge virtutea, aroganța învinge curajul și teoria învinge practica armelor, care au trăit și au strălucit doar în epocile de aur și printre cavalerii rătăcitori.”

Si no, díganme: ¿quién más honesto y más valiente que el famoso Amadís de Gaula?;

Dacă nu, spuneți-mi: cine este mai onorabil și mai curajos decât celebrul Amadis de Gaula?”

¿quién más discreto que Palmerín de Inglaterra?;

„Cine este mai discret decât Palmerin din Anglia?”

¿quién más acomodado y manual que Tirante el Blanco?;

„Cine este mai priceput și mai manual decât Tirante cel Alb?”

¿quién más galán que Lisuarte de Grecia?;

„Cine este mai galant decât Lisuarte din Grecia?”

¿quién más acuchillado ni acuchillador que don Belianís?;

„Cine este mai înjunghiat și mai înjunghior decât don Belianis?”

¿quién más intrépido que Perión de Gaula, o quién más acometedor de peligros que Felixmarte de Hircania, o quién más sincero que Esplandián?;

„Cine este mai neînfricat decât Perion din Gaula, sau cine este mai dispus să înfrunte pericolele decât Felixmarte din Hircania, sau cine este mai sincer decât Esplandián?”

¿quién mas arrojado que don Cirongilio de Tracia?;

„Cine este mai îndrăzneț decât don Cirongilio din Tracia?”

¿quién más bravo que Rodamonte?;

„Cine este mai viteaz decât Rodamonte?”

¿quién más prudente que el rey Sobrino?;

„Cine este mai prudent decât regele Sobrino?”

¿quién más atrevido que Reinaldos?;

„Cine este mai îndrăzneț decât Reinaldos?”

¿quién más invencible que Roldán?;

„Cine este mai invincibil decât Roldán?”

y ¿quién más gallardo y más cortés que Rugero, de quien decienden hoy los duques de Ferrara, según Turpín en su Cosmografía?

și „Cine este mai galant și mai politicos decât Rugero, din care descind astăzi ducii de Ferrara, conform lui Turpín în Cosmografia sa?”

Todos estos caballeros, y otros muchos que pudiera decir, señor cura, fueron caballeros andantes, luz y gloria de la caballería.

Toți acești cavalieri, și mulți alții pe care i-aș putea menționa, domnule preot, au fost cavalieri rătăcitori, lumina și gloria cavaleriei.

Déstos, o tales como éstos, quisiera yo que fueran los de mi arbitrio, que, a serlo, Su Majestad se hallara bien servido y ahorrara de mucho gasto, y el Turco se quedara pelando las barbas, y con esto, no quiero quedar en mi casa, pues no me saca el capellán della; y si su Júpiter, como ha dicho el barbero, no lloviere, aquí estoy yo, que lloveré cuando se me antojare.

Aș dori ca aceștia, sau alții ca ei, să fie la dispoziția mea, pentru că, dacă ar fi așa, Maiestatea Sa ar fi bine servită și ar economisi o mulțime de cheltuieli, iar turcul ar rămâne fără barbă. Cu toate acestea, nu vreau să rămân acasă, deoarece capelanul nu mă lasă să plec; și dacă Jupiterul său, așa cum a spus frizerul, nu va ploua, iată-mă aici, căci voi ploua când îmi va face plăcere.

Digo esto porque sepa el señor Bacía que le entiendo.

Spun asta pentru ca domnul Bacía să știe că îl înțeleg.

— En verdad, señor don Quijote —dijo el barbero—, que no lo dije por tanto, y así me ayude Dios como fue buena mi intención, y que no debe vuestra merced sentirse.

- Într-adevăr, domnule Don Quijote - a spus frizerul - nu am spus asta și, cu ajutorul lui Dumnezeu, intențiile mele au fost bune și nu trebuie să vă simțiți jignit.

— Si puedo sentirme o no —respondió don Quijote—, yo me lo sé.

- Dacă mă pot simți jignit sau nu - a răspuns Don Quijote - eu știu asta.

A esto dijo el cura:

La aceasta, preotul a spus:

— Aun bien que yo casi no he hablado palabra hasta ahora, y no quisiera quedar con un escrúpulo que me roe y escarba la conciencia, nacido de lo que aquí el señor don Quijote ha dicho.

- Cu toate că până acum abia dacă am spus un cuvânt și nu aș vrea să rămân cu un scrupul care să-mi roade și să-mi scarpine conștiința, născut din ceea ce a spus aici domnul Don Quijote.

— Para otras cosas más —respondió don Quijote— tiene licencia el señor cura; y así, puede decir su escrúpulo, porque no es de gusto andar con la conciencia escrupulosa.

- Pentru alte lucruri - a răspuns Don Quijote - domnul preot are permisiune; și astfel, poate să-și exprime scrupulul, pentru că nu este plăcut să umblăm cu o conștiință scrupuloasă.

— Pues con ese beneplácito —respondió el cura—, digo que mi escrúpulo es que no me puedo persuadir en ninguna manera a que toda la caterva de caballeros andantes que vuestra merced, señor don Quijote, ha referido, hayan sido real y verdaderamente personas de carne y hueso en el mundo; antes, imagino que todo es ficción, fábula y mentira, y sueños contados por hombres despiertos, o, por mejor decir, medio dormidos.

- Atunci, cu această permisiune - a răspuns preotul - spun că scrupulul meu este că nu mă pot convinge în niciun fel că toată hoarda de cavalieri rătăcitori pe care domnul Don Quijote i-a menționat au fost persoane reale și de carne și oase în lume; mai degrabă, îmi imaginez că totul este ficțiune, fabulă și minciună, și vise relatate de oameni treji, sau, mai bine spus, pe jumătate adormiți.

— Ése es otro error —respondió don Quijote— en que han caído muchos, que no creen que haya habido tales caballeros en el mundo; y yo muchas veces, con diversas gentes y ocasiones, he procurado sacar a la luz de la verdad este casi común engaño; pero algunas veces no he salido con mi intención, y otras sí, sustentándola sobre los hombros de la verdad;

- Asta este o altă greșeală - a răspuns Don Quijote - în care au căzut mulți, care nu cred că au existat astfel de cavalieri în lume; și eu, de multe ori, cu diverse persoane și ocazii, am încercat să dezvălui acest înșelăciune aproape comună; dar uneori nu am reușit cu intenția mea, iar alteori da, susținând-o pe umerii adevărului;

la cual verdad es tan cierta, que estoy por decir que con mis propios ojos vi a Amadís de Gaula, que era un hombre alto de cuerpo, blanco de rostro, bien puesto de barba, aunque negra, de vista entre blanda y rigurosa, corto de razones, tardo en airarse y presto en deponer la ira;

a cărui adevăr este atât de sigur, încât sunt pe cale să spun că am văzut cu ochii mei pe Amadis de Gaula, care era un bărbat înalt, cu fața albă, bine bărbos, deși barba era neagră, cu o privire blândă și severă, puțin inteligent, lent să se înfurie și prompt să-și înfrângă mâniea;

y del modo que he delineado a Amadís pudiera, a mi parecer, pintar y descubrir todos cuantos caballeros andantes andan en las historias en el orbe, que, por la aprehensión que tengo de que fueron como sus historias cuentan, y por las hazañas que hicieron y condiciones que tuvieron, se pueden sacar por buena filosofía sus faciones, sus colores y estaturas.

și în felul în care l-am descris pe Amadis, cred că aș putea, după părerea mea, să pictez și să descopăr toți cavalerii rătăcitori care apar în poveștile din lume, care, din cauza temerii mele că au fost așa cum spun poveștile lor, și a faptelor pe care le-au întreprins și a condițiilor pe care le-au avut, pot fi descrisi cu acuratețe după față, culoare și statură.

— ¿Que tan grande le parece a vuestra merced, mi señor don Quijote —preguntó el barbero—, debía de ser el gigante Morgante?

- Cât de mare vă pare, domnul meu Don Quijote - a întrebat frizerul - că ar fi trebuit să fie gigantul Morgante?

— En esto de gigantes —respondió don Quijote— hay diferentes opiniones, si los ha habido o no en el mundo; pero la Santa Escritura, que no puede faltar un átomo en la verdad, nos muestra que los hubo, contándonos la historia de aquel filisteazo de Golías, que tenía siete codos y medio de altura, que es una desmesurada grandeza.

- În ceea ce privește giganții - a răspuns Don Quijote - există diferite opinii, dacă au existat sau nu în lume; dar Sfânta Scriptură, care nu poate să greșească nici măcar un atom în adevăr, ne arată că au existat, relatându-ne povestea acelui filistean Goliat, care avea șapte coți și jumătate înălțime, o mărime exagerată.

También en la isla de Sicilia se han hallado canillas y espaldas tan grandes, que su grandeza manifiesta que fueron gigantes sus dueños, y tan grandes como grandes torres; que la geometría saca esta verdad de duda.

De asemenea, pe insula Sicilia au fost găsite oase și spate atât de mari, încât mărimea lor demonstrează că proprietarii lor au fost giganți, și la fel de mari ca turnurile; geometria extrage acest adevăr din îndoială.

Pero, con todo esto, no sabré decir con certidumbre qué tamaño tuviese Morgante, aunque imagino que no debió de ser muy alto; y muéveme a ser deste parecer hallar en la historia donde se hace mención particular de sus hazañas que muchas veces dormía debajo de techado; y, pues hallaba casa donde cupiese, claro está que no era desmesurada su grandeza.

Dar, cu toate acestea, nu pot spune cu certitudine care era mărimea lui Morgante, deși îmi imaginez că nu ar fi trebuit să fie foarte înalt; și sunt de părere că, găsind în istorie unde se face mențiune specială despre faptele lui, care adesea dormea sub acoperiș; și, găsind o casă în care putea încăpea, este clar că mărimea lui nu era exagerată.

— Así es —dijo el cura.

- Așa este - a spus preotul.

El cual, gustando de oírle decir tan grandes disparates, le preguntó que qué sentía acerca de los rostros de Reinaldos de Montalbán y de don Roldán, y de los demás Doce Pares de Francia, pues todos habían sido caballeros andantes.

Care, bucurându-se să-l audă spunând asemenea prostii, l-a întrebat ce părere are despre fețele lui Reinaldo de Montalban și ale lui Don Roldan, precum și ale celorlalți Doisprezece Pari ai Franței, toți fiind călăreți rătăcitori.

— De Reinaldos —respondió don Quijote— me atrevo a decir que era ancho de rostro, de color bermejo, los ojos bailadores y algo saltados, puntoso y colérico en demasía, amigo de ladrones y de gente perdida.

- Despre Reinaldo - a răspuns Don Quijote - îndrăznesc să spun că era latos la față, cu o culoare roșie, ochii plini de viață și ușor proeminenți, inteligent și foarte furios, prieten al hoților și al oamenilor pierduți.

De Roldán, o Rotolando, o Orlando, que con todos estos nombres le nombran las historias, soy de parecer y me afirmo que fue de mediana estatura, ancho de espaldas, algo estevado, moreno de rostro y barbitaheño, velloso en el cuerpo y de vista amenazadora; corto de razones, pero muy comedido y bien criado.

Despre Roldan, sau Rotolando, sau Orlando, care sub toate aceste nume este menționat în povești, sunt de părere și afirm că era de statură medie, cu spate larg, oarecum robust, cu o față brună și o barbă neagră, păros pe corp și cu o privire amenințătoare; puțin inteligent, dar foarte cumpătat și bine crescut.

— Si no fue Roldán más gentilhombre que vuestra merced ha dicho —replicó el cura—, no fue maravilla que la señora Angélica la Bella le desdeñase y dejase por la gala, brío y donaire que debía de tener el morillo barbiponiente a quien ella se entregó; y anduvo discreta de adamar antes la blandura de Medoro que la aspereza de Roldán.

- Dacă Roldan nu a fost un cavaler mai nobil decât ați spus, domnule - a replicat preotul - nu e de mirare că doamna Angelica cea frumoasă l-a disprețuit și l-a părăsit pentru farmecul și șarmul pe care trebuie să le fi avut bărbatul cu barba stufoasă căruia ea i s-a dăruit; și a fost înțeleaptă să se căsătorească mai degrabă cu blândețea lui Medoro decât cu asprimea lui Roldan.

— Esa Angélica —respondió don Quijote—, señor cura, fue una doncella destraída, andariega y algo antojadiza, y tan lleno dejó el mundo de sus impertinencias como de la fama de su hermosura:

- Această Angelica - a răspuns Don Quijote -, domnule preot, a fost o domnișoară nechibzuită, rătăcitoare și destul de capricioasă, și a lăsat lumea la fel de plină de nesăbuința ei ca și de faima frumuseții ei:

despreció mil señores, mil valientes y mil discretos, y contentóse con un pajecillo barbilucio, sin otra hacienda ni nombre que el que le pudo dar de agradecido la amistad que guardó a su amigo.

a disprețuit o mie de domni, o mie de viteji și o mie de discreți, și s-a mulțumit cu un băiețel cu barba stufoasă, fără altă avere sau nume decât cel pe care i l-a putut da din recunoștință pentru prietenia pe care a păstrat-o față de prietenul ei.

El gran cantor de su belleza, el famoso Ariosto, por no atreverse, o por no querer cantar lo que a esta señora le sucedió después de su ruin entrego, que no debieron ser cosas demasiadamente honestas, la dejó donde dijo:

Marele cântăreț al frumuseții ei, celebrul Ariosto, neîndrăznind sau nevrând să cânte ceea ce i s-a întâmplat acestei doamne după trădarea ei nefericită, care nu trebuie să fi fost lucruri prea oneste, a lăsat-o unde a spus:

Y como del Catay recibió el cetro,

Și, primind sceptrul din Catay,

quizá otro cantará con mejor plectro.

poate că altul va cânta cu o plectră mai bună.

Y, sin duda, que esto fue como profecía; que los poetas también se llaman vates, que quiere decir adivinos. Véese esta verdad clara, porque, después acá, un famoso poeta andaluz lloró y cantó sus lágrimas, y otro famoso y único poeta castellano cantó su hermosura.

Și, fără îndoială, aceasta a fost ca o profeție; că poeții sunt numiți și vătăi, care înseamnă ghizi. Această adevăr este clar, deoarece, după aceea, un poet andaluz celebru a plâns și a cântat lacrimile sale, iar un alt poet castelian celebru și unic a cântat frumusețea ei.

— Dígame, señor don Quijote —dijo a esta sazón el barbero—, ¿no ha habido algún poeta que haya hecho alguna sátira a esa señora Angélica, entre tantos como la han alabado?

- Spuneți-mi, domnule Don Quijote - a spus în acest moment bărbierul -, nu a existat niciun poet care să facă o satiră a acestei doamne Angelica, printre atâția care au lăudat-o?

— Bien creo yo —respondió don Quijote— que si Sacripante o Roldán fueran poetas, que ya me hubieran jabonado a la doncella; porque es propio y natural de los poetas desdeñados y no admitidos de sus damas fingidas —o fingidas, en efeto, de aquéllos a quien ellos escogieron por señoras de sus pensamientos—,

- Cred că, dacă Sacripante sau Roldan ar fi fost poeți, ar fi scris satire despre această doamnă Angelica - a răspuns Don Quijote -, deoarece este firesc și natural ca poeții să fie disprețuiți și nedoriți de către doamnele lor imaginare - sau imaginare, într-adevăr, ale celor pe care ei i-au ales ca stăpâne ale gândurilor lor -

vengarse con sátiras y libelos (venganza, por cierto, indigna de pechos generosos), pero hasta agora no ha llegado a mi noticia ningún verso infamatorio contra la señora Angélica, que trujo revuelto el mundo.

și să se răzbune cu satire și libeluri (o răzbunare, desigur, nedemnă de inimi generoase), dar până acum nu am auzit de niciun vers defăimător împotriva doamnei Angelica, care a tulburat lumea.

— ¡Milagro! —dijo el cura.

- Un miracol! - a spus preotul.

Y, en esto, oyeron que la ama y la sobrina, que ya habían dejado la conversación, daban grandes voces en el patio, y acudieron todos al ruido.

Și, în acest moment, au auzit că servitoarea și nepoata, care încetaseră conversația, strigau tare în curte, și toți s-au grăbit să vadă ce se întâmplă.