Het venster stond open -, de koele Meiwind lichtte zachtzinnig, zonder geweld, de gordijnen op, bolde ze als zeilen en dreef ze tot midden in de kamer - dan zonken ze weer stil terug - het was als het uitademen van een slapend kind.

Fereastra era deschisă – vântul răcoros din mai ridica ușor perdelele, fără nicio forță, le umfla ca niște pânze și le ducea în mijlocul camerei, apoi se lăsau din nou în liniște – era ca și cum un copil adormit ar fi expirat.

Boven den bos vochtige hyacinthen, die ze in twee handen hield omklemd, mond en neus erin begraven, keek Ina ernaar - haar hart bonsde van een zacht, heftig verheugen, ze voelde het in haar keel - en als toen ze een kind was, liet ze de woorden van haar gedachten deinen op den maatslag van haar hart: de winter is voorbij...

Deasupra pădurii, narcisele ude, pe care le ținea în două mâini, cu gura și nasul înmormântate în ele, Ina le privea – inima ei bătea puternic de bucurie, simțind-o în gât – și, ca atunci când era copil, lăsa cuvintele gândurilor ei să se miște în ritmul bătăilor inimii: iarna a trecut...

de winter is voorbij...

iarna a trecut...

de winter is voorbij...

iarna a trecut...

Maar even, want dadelijk sloeg ze de oogen neer en dronk met dieper, inniger teugen den zwaren vochtigen geur.

Dar doar pentru o clipă, căci imediat ea și-a închis ochii și a respirat adânc și intens mirosul greu și umed.

Het was meer dan de geur der jonge sappen van de weerkeerende lente, het was de geur van haar jeugd, van haar verleden en nu ze met gesloten oogen haar gezicht begraven hield, leek het, als sloegen de poorten van haar ziel wijd open en kwam haar heele jeugd op haar af,

Era mai mult decât mirosul sucurilor tinere ale primăverii care se întoarce, era mirosul tinereții ei, al trecutului ei, și acum, când își ținea fața îngropată în palme cu ochii închiși, părea că porțile sufletului ei s-au deschis larg și toată tinerețea ei a venit către ea.

de gansche stoet van jaren en dagen, tot de prilste toe - met hun gevoelens, gebeurtenissen en ontmoetingen, stonden van dag en schemering - geluiden, luchten, stemmen van menschen,

Întreaga procesiune de ani și zile, până la cele mai timide – cu sentimentele, evenimentele și întâlnirile lor, ziua și amurgul – sunetele, aerul, vocile oamenilor.

reuken in huis, ze liet het trillend over zich komen in bewogenheid en gelukzalige verwondering, omdat dit mogelijk was, dat al dit ontslapene, lang-vergetene opgewekt werd en herboren tot bijna ontstellende scherpheid en duidelijkheid door geur van hyacinthen.

mirosurile din casă, le lăsa să treacă peste ea într-o mișcare emoționată și fericită de uimire, că toate acestea care păreau adormite și demult uitate puteau fi trezite și renăscute cu o claritate și o precizie aproape uluitoare prin mirosul narciselor.

Het scheen haar, als was haar eigen ziel een photografische plaat, schijnbaar grauw en effen, maar waarop in het ontwikkelend bad evenzoo ontstellend duidelijk en verwonderlijk de beelden verschijnen, die tevoren niet zichtbaar bestonden.

Îi părea că propria ei suflet era o placă fotografică, aparent cenușie și uniformă, dar pe care, în baia de dezvoltare, apăreau la fel de uluitor de clare și uimitoare imaginile care nu existaseră vizibil în prealabil.

Geur was dan het ontwikkelingsbad der herinnering, maar geur niet alleen - ook muziek, en somwijlen behoefde het zelfs niet meer dan eenig vaag en onbepaald gerucht, regen en wind, een roep van buiten in den avond te wezen - die haar onvoorbereid terugvoerde naar de verten van het verleden.

Mirosul era atunci baia de dezvoltare a memoriei, dar nu doar mirosul – și muzica, și uneori avea nevoie doar de un sunet vag și nedefinit, de ploaie și vânt, de un strigăt de afară seara – care o ducea nepregătită în adâncurile trecutului.

Wat wonderlijk was dit - dat de indrukken uit haar vroegste jeugd het sterkst in haar voortbestonden - het machtigst haar ontroerden in het herdenken, -

Cât de minunat era acest lucru – că impresiile din cea mai timpurie copilărie a ei persistau cel mai puternic în ea – o emoționau cel mai mult în timpul rememorării.

alles uit dien onbewusten tijd, toen ze zelf niet wist dat ze luisterde en oplette en toch scherper moest hebben opgelet, inniger geluisterd dan ooit later, toen de gebeurtenissen kleuriger, feller schenen in het beleven, toen ze bewust luisterde en keek en genoot - en die toch maar een verzwakte herdenking hadden gelaten.

Totul din acea perioadă inconștientă, când ea însăși nu știa că ascultă și observă și totuși trebuie să fi observat și ascultat mai atent decât oricând mai târziu, când evenimentele păreau mai pline de culoare, mai intense în trăire, când ea asculta și privea și se bucura conștient – și care totuși lăsaseră doar o amintire slabă.

En als altijd weer vertastte en verdwaalde haar denken in die eene wijde verwondering, dat lokkende vreemde geheim - wat herinnering wel wezen mocht, die sterfelijkheid en vergankelijkheid te boven ging en scheen te logenstraffen - tot ze weer in het geheel niet dacht, alleen diep en vol ademde in den geur,

Și ca întotdeauna, gândurile ei se rătăceau și se pierdeau în acea uimire largă, acel secret fascinant – ce putea fi memoria, care depășea moartea și trecerea și părea să bată joc – până când ea nu mai gândea deloc, doar respira adânc și complet în miros.

terwijl de wind de zware gordijnen spelend voortdreef met zijn adem en haar geheele wezen zich leek te verwijden, zich tot zijn uiterste vermogen leek in te spannen om alle weelde te kunnen bevatten.

în timp ce vântul mânuia draperiile grele cu suflarea sa și întregul ei ființă părea să se extindă, să se străduie să cuprindă toată bogăția.

Er werd geklopt.

Cineva bătea la ușă.

‘Daar is de dokter, juffrouw.’

„Iată doctorul, domnișoară.”

‘De dokter!’

„Doctorul!”

Ze sprong op en legde de hyacinthen neer, het verleden viel van haar af.

Ea sări în picioare și lăsă iasomia, trecutul căzând de pe ea.

Het heden snoerde eng om haar heen: ze was negentien jaar, ze leefde bij vreemden omdat ze het thuis niet had kunnen houden - ze zat al twee dagen vrijwillig opgesloten, in onvree met elkeen en met zichzelf, verstrikt in twisten, als een vogel in den draad, en naar de eenzaamheid als naar een laatste wijkplaats weggevlucht.

Prezentul o strângea încleștat în jurul ei: avea nouăsprezece ani, trăia printre străini pentru că nu putuse rămâne acasă – fusese închisă de bună voie timp de două zile, în conflict cu toată lumea și cu ea însăși, prinsă în certuri, ca o pasăre într-o plasă, și fugise către singurătate ca spre un ultim refugiu.

‘Kunt u den dokter ontvangen, juffrouw?’

„Puteți să-l primiți pe doctor, domnișoară?”

‘Ik heb geen dokter noodig, mijn hoofdpijn is over,’ wilde ze zeggen, - toen hoorde ze hem met Mary beneden uit de kamer komen en zijn stem onder aan de trap en dan beider stemmen, het teemend, kraakdeftig praten van Mary boven zijn doffer brommen.

„Nu am nevoie de doctor, durerea de cap a trecut”, voia să spună, - când l-a auzit pe el și pe Mary coborând din cameră și vocea lui sub scări, apoi vocile lor, discuția agitată și șușotitul lui Mary peste bâzâitul său mai grav.

Als ze eens klagen durfde!

Dacă ar îndrăzni să se plângă!

Klagen over haar als over een schoolkind tegen een man, dien ze niet kende en die nu misschien met Mary over haar hoofdschudde en glimlachte.

Să se plângă de ea ca de un copil școlar în fața unui bărbat pe care nu-l cunoștea și care acum poate că scutura din cap și zâmbea privind-o pe Mary.

Dat gesprek moest uit zijn en dadelijk.

Acea conversație trebuia să înceteze și imediat.

‘Vraag den dokter, of hij boven komt, Bartje.’

„Întreabă-l pe doctor dacă vine sus, Bartje.”

Haar stem klonk gebiedend en ongeduldig, het meisje trok de deur toe; ze wachtte snel ademend, tot felheid en verweer gereed.

Vocea ei suna autoritar și nerăbdătoare, fata trase ușa; aștepta, respirând rapid, pregătită să reacționeze și să se apere.

Voor haar op de tafel zag ze de bloemen en ze keek ernaar en de gedachte ving haar en bevreemdde haar, dat ze die maar behoefde op te nemen, hun geuren te drinken om mild en week te worden, om zich van zichzelf te verlossen met haar kleine woede en haar kleinen trots, en grooter, wijder, vrijer zichzelf terug te vinden, maar ze wilde niet, ze kon niet.

Pe masă, în fața ei, vedea florile și se uita la ele, iar gândul o cuprinsese și o uimise că ar putea să le ia, să bea parfumul lor pentru a deveni blândă și receptivă, pentru a se elibera de mânie și mândrie, și a se regăsi pe sine mai mare, mai largă, mai liberă, dar nu voia, nu putea.

Het heden had haar vast, stond haar na, beet scherp op haar in - ze kon er zich niet aan onttrekken.

Prezentul o ținea captivă, o urmărea, o mușca ascuțit - nu se putea elibera de el.

Ineens zwegen de stemmen, ze hoorde hen de trap opkomen - beneden sloeg een deur, Mary was in de woonkamer gegaan.

Deodată, vocile tăcuseră, le-a auzit urcând pe scări - jos, o ușă se închisese, Mary intrase în camera de zi.

En terwijl zij zich afvroeg, hoe de dokter er uit zou zien en wat soort man hij kon wezen, bedacht ze tegelijk met schrik, dat ze niet wist wat ze hem zeggen moest.

Și în timp ce se întreba cum arăta doctorul și ce fel de om putea fi, și-a dat seama, îngrozită, că nu știa ce să-i spună.

Ze was immers niet ziek - en ze had hem zelf niet gevraagd te komen!

La urma urmelor, ea nu era bolnavă - și nici nu-i ceruse lui să vină!

Snel wendde ze zich om naar den spiegel, glimlachte vluchtig, streek zich door het haar.

Repede, s-a întors spre oglindă, a zâmbit fugitiv și și-a trecut mâna prin păr.

Als ze hem de waarheid eens zei - misschien, dat hij haar wel begreep - de warmte van dat hopen streek even door haar heen.

Dacă i-ar spune adevărul - poate că ar înțelege - căldura acelei speranțe a trecut prin ea pentru o clipă.

Ze stond overeind naast haar stoel, toen hij binnenkwam. ‘U bent hier toch niet opzettelijk voor mij alleen?’

Stătea în picioare, lângă scaun, când el a intrat. „Nu ești aici doar pentru mine, nu-i așa?”

‘O neen, mevrouw Rutgers had mij noodig. Een kleinigheid, maar nu ik hier toch was, vroeg ze mij... Al een paar dagen hoofdpijn? Temperatuur opgenomen?’

„Oh, nu, doamna Rutgers avea nevoie de mine. O chestie mică, dar, întrucât eram aici, m-a rugat... Ai avut dureri de cap în ultimele zile? Ți-ai măsurat temperatura?”

Hoe belachelijk was dat. Ziek zijn -, temperatuur opnemen, een plichtmatig-bezorgd gezicht tegenover haar. Als ze het zonder ophef vertelde, zou het misschien niet te buitensporig klinken.

Cât de ridicol era. Să fii bolnav -, să-ți măsori temperatura, o față plină de îngrijorare față de ea. Dacă i-ar spune fără să facă tam-tam, poate că nu ar părea exagerat.

‘Ik heb geen temperatuur opgenomen, ik ben niet ziek, ik zit hier alleen om... om eens een paar dagen te rusten.’

„Nu mi-am măsurat temperatura, nu sunt bolnavă, sunt aici doar pentru a... pentru a mă odihni câteva zile.”

‘En waarom hebt u dat dan niet gezegd?’

„Și de ce nu ai spus asta?”

Ze zweeg, hij ging zitten, en keek glimlachend naar haar op, ze keek op hem neer en glimlachte ook.

Ea a tăcut, el s-a așezat și a privit-o zâmbind, ea l-a privit și a zâmbit și ea.

Hij had een aardig, rond, glad gezicht, lieve oogen, jongensoogen, hij zou vijfendertig jaar zijn.

Avea o față drăguță, rotundă, netedă, ochi blânzi, ochi de băiat, ar fi avut vreo patruzeci și cinci de ani.

Hij was anders dan de anderen, - dat was volkomen duidelijk.

Era diferit de ceilalți, - era foarte clar.

Het was prettig, hem onverwacht hier te hebben en wat met hem te praten.

Era plăcut să-l ai aici pe neașteptate și să stai de vorbă cu el.

Ze voelde verlangen hem veel te vertellen, hem veel van zichzelf te vertellen.

Simțea nevoia să-i spună multe, să-i spună multe despre ea însăși.

Hij vond haar aardig, het was in zijn oogen -, ze was ook aardig, ze had het in den spiegel gezien.

El o găsea drăguță, se putea vedea în ochii lui -, și ea era drăguță, observase asta privindu-se în oglindă.

Omdat hij haar aardig vond, zou het haar licht vallen, met hem te praten.

Pentru că el o găsea drăguță, ar fi fost ușor pentru ea să stea de vorbă cu el.

Maar hij moest beginnen.

Dar el trebuia să înceapă.

Ze bleef half afgewend tegen den schoorsteen geleund, hij keek naar haar, ze voelde het, in haar gedachten overzag ze haar eigen gestalte, vroeg zich af hoe hij haar japon zou vinden en de kleur van haar huid.

Ea rămânea sprijinită de șemineu, privind în jumătate de spate, el o privea, ea simțea asta, în gândurile ei își trecea în revistă propria siluetă, se întreba ce părere ar avea el despre rochia ei și despre culoarea pielii ei.

‘Waarom hebt u dan, met vertreding van de waarheid, voorgewend dat u hoofdpijn had?’

„Atunci de ce ai pretins, mințind, că ai dureri de cap?”

Ze lachte, haar hart werd warm. Vreemd, zooeven toen ze meende, dat Mary als een kind over haar sprak, stak de drift al in haar op -, nu hij tot haar sprak als tot een kind, voelde ze zich tevreden en gestreeld. Ze ging van den schoorsteen weg en kwam tegenover hem zitten.

Ea a râs, inima ei s-a încălzit. Era ciudat, puțin mai devreme, când crezuse că Mary vorbea despre ea ca despre un copil, simțise deja o atracție -, acum, că el vorbea cu ea ca cu un copil, se simțea mulțumită și flatată. Ea s-a îndepărtat de șemineu și s-a așezat vizavi de el.

‘Als u wilt, zal ik het u vertellen, maar het is een heele geschiedenis.’

„Dacă vrei, îți voi spune, dar e o poveste lungă.”

‘Ik luister.’ Hij zette zich recht op.

„Ascult.” El s-a așezat drept.

‘Maar zoo niet. Het is geen verhaaltje. Ik meen, dat er heel veel mee samenhangt.

„Dar nu e nevoie. Nu e o poveste mică. Adică, sunt multe lucruri implicate.”

Maar eigenlijk is het ook gauw genoeg gezegd.

„Dar, de fapt, pot să spun și destul de repede.”

Ik ben lastig, driftig en onverdraagzaam - ik lig met iedereen overhoop en ‘sympathieke’ menschen kan ik niet uitstaan.

„Sunt dificil, impulsiv și intolerant - mă cert cu toată lumea și nu pot suporta oamenii «simpatici».”

Ik ben hier nog geen drie maanden en ik heb al drie dozijn scènes gemaakt.

„Nu sunt aici de mai mult de trei luni și am avut deja trei duzini de certuri.”

Overigens komen die hier niet voor.

„În plus, astea nu se întâmplă aici.”

Iedereen hier is bedaard en beschaafd en heeft goede manieren.

„Toată lumea de aici este calmă, civilizată și are bune maniere.”

Tot in het derde en vierde geslacht. Tot de os en de ezel en de vreemdeling toe.

„Până la a treia și a patra generație. Până la bivol și măgar și străin.”

Ik geef altijd de verkeerde antwoorden en doe altijd de verkeerde dingen mooi en de mooie dingen verkeerd.’

„Întotdeauna dau răspunsurile greșite și fac întotdeauna lucrurile greșite în mod frumos și lucrurile frumoase în mod greșit.”

Ze onderbrak zichzelf en lachte: ‘Onzin, wat ik daar zeg.

Ea s-a întrerupt și a râs: „Prostii, ce spun eu aici.”

Nu bent u op de hoogte.’

„Acum sunteți la curent.”

Hij lachte.

El a râs.

‘U lacht om wat ik zeg. Goed - ik ben grootmoedig vandaag. Weet u wel dat ik anders best een moord kan begaan aan iemand die mij uitlacht? Nog wel om minder. Den eersten dag aan tafel wou ik Rutgers vermoorden met een vruchtenmesje.’

„Râdeți de ce spun eu. Bine - sunt generos astăzi. Știți că altfel aș putea ucide pe cineva care râde de mine? Sau chiar mai puțin. În prima zi la masă, am vrut să-l omor pe Rutgers cu un cuțit de fructe.”

Hij lachte weer.

El a râs din nou.

‘Het klinkt zot en het was heelemaal niet zot.

„Sună ridicol și nu a fost deloc ridicol.”

Ik ben hier op een Woensdag gekomen, in Februari.

„Am venit aici miercuri, în februarie.”

Op Woensdag is hier vrouwenkiesrechtkrans, dan zitten er beneden in de moderne kamer, op de praktische stoelen rondom de doelbewuste tafel allemaal hoogstaande, ernstige, edele, knappe, ontwikkelde en hygienisch-gekleede dames - en ik heb het op dien vreeselijken dag onderstaan over die hoogstaande, edele, knappe, sympathieke dames 's middags aan tafel oneerbiedige dingen te zeggen.

„Miercuri este ziua votului pentru femei aici. În sala modernă de jos, pe scaune practice, în jurul unei mese bine organizate, se aflau toate doamnele distinse, serioase, nobile, frumoase, educate și îmbrăcate igienic - și eu am îndrăznit să spun lucruri nepoliticoase acestor doamne distinse, nobile, frumoase și drăguțe la masă în acea zi îngrozitoare.”

Ja, dat moet u niet onderschatten.

„Da, nu trebuie să subestimați asta.”

Mary deed het ook niet. Ik zie haar nog, met haar verwaand snoekenmondje en haar ronde leege oogen - zegt u het nu eens zelf; lijken niet alle vrouwenkiesrechtdames op elkaar, of zou het alleen komen omdat ze zich allemaal precies eender kleeden?

„Mary nu a făcut-o nici ea. Încă o văd, cu gura ei strâmbă și ochii ei goi - spuneți-mi voi înșivă; nu arată toate doamnele care votează la fel, sau e doar pentru că toate se îmbracă exact la fel?”

Daar loop ik allang over te tobben, het is bepaald een probleem voor mij!

„Mă gândesc la asta de mult timp, este cu siguranță o problemă pentru mine!”

‘Dat lossen we later op. Mevrouw Rutgers richtte zich op... fier als een pauw, ondanks haar onbetamelijke dikte, en begon mij de les te lezen, met haar kraakdeftige stem. Mijnheer Rutgers at rijstebrij...’

„Vom rezolva asta mai târziu. Doamna Rutgers s-a întors... mândră ca un păun, în ciuda greutății ei excesive, și a început să-mi dea lecții, cu vocea ei ascuțită. Domnul Rutgers mânca terci de orez...”

Hij lachte luid, ze keek verontwaardigd.

El a râs tare, iar ea a arătat indignată.

‘Ja, u moet niet boos zijn. Wat hebt u tegen rijstebrij?’

„Da, nu trebuie să te superi. Ce ai împotriva terciului de orez?”

‘Precies hetzelfde wat ik tegen “sympathieke” menschen heb. Die rijstebrij had mij moeten waarschuwen - maar ik verstond het niet, en ging er roekeloos tegen in. Ik had moeten voelen dat er van een man, die zóó rijstebrij at als hij deed, voor een meisje niets was te hopen.’

„Exact același lucru pe care îl am împotriva oamenilor «drăguți». Terciul ăsta ar fi trebuit să-mi dea un avertisment - dar eu nu am înțeles și m-am opus în mod nesăbuit. Ar fi trebuit să-mi dau seama că de la un bărbat care mânca terci de orez în acel fel, o fată nu se putea aștepta la nimic bun.”

‘En wat hoopte u dan?’

„Și la ce te așteptai?”

‘Dat hij mij helpen zou.

„Că el m-ar fi ajutat.”

Dat hij zou voelen, hoe ellendig en vernederd ik mij voelde - al hield ik mij goed, maar ik gloeide als vuur - toen Mary mij terechtwees als een klein kind, den eersten dag,

„Că ar fi înțeles cât de nefericită și umilită m-am simțit - deși m-am comportat bine, dar ardeam ca focul - când Mary m-a mustrat ca pe un copil mic, în prima zi.”

en over die malle wijven met hun uitgestreken gezichten sprak als een voortreffelijke vrouwenschaar, waar ik, nietig wurm, met eerbied tegen op moest zien - dat hij ridderlijk zou zijn, dat hij iets liefs, iets goedigs, of iets grappigs zou hebben gezegd.

„Și despre acele femei proaste, cu fețele lor larg deschise, vorbea ca o doamnă distinsă, în fața căreia eu, o creatură micuță, trebuia să mă înclin cu respect - că ar fi fost un cavaler, că ar fi spus ceva drăguț, ceva bun sau ceva amuzant.”

Die leelijke frik, die pedante kwast. Is dat een man?

„Acest bărbat urât, acest pedant ridicol. Este un bărbat?”

Ik hoor het nog, met die neusstem, “grapjes, die niet te pas komen over hoogstaande vrouwen” of hij voor zijn klas stond.

„Încă îl aud spunând, cu vocea lui nazală, «glume proaste despre femei distinse» sau când stătea în fața clasei.”

Hij kan mij niet uitstaan en ik, o, ik vind hem afschuwelijk.

„El nu mă poate suporta și eu, oh, îl găsesc detestabil.”

Het tegen deel van alles wat ik mij voorstel dat een man moet zijn.’

„Reprezentantul a tot ceea ce eu cred că ar trebui să fie un bărbat.”

‘En toen wilde u hem te lijf met een vruchtenmesje.’

„Și apoi ai vrut să-l ataci cu un cuțit de fructe.”

‘U moet niet zoo lichtvaardig praten over drift,’ zei ze plotseling ernstig.

„Nu ar trebui să vorbești așa ușor despre furie,” a spus ea brusc, serios.

‘Het is veel erger dan u denkt - het maakt je tot een beest, je stem wordt rauw, je gezicht wordt leelijk, je wilt bloed zien, je wilt wurgen.

„Este mult mai grav decât crezi - te transformă într-o fiară, vocea ta devine răgușită, fața ta se urâțește, vrei să vezi sânge, vrei să sugrumi pe cineva.”

Uren nadat ik driftig ben geweest, moet ik soms nog denken aan de afschuwelijke dingen, die ik heb gezegd en gewild.

„La câteva ore după ce am avut un acces de furie, trebuie să mă gândesc la lucrurile groaznice pe care le-am spus și le-am dorit.”

Het is zoo gruwelijk en zoo vreemd...

„Este atât de îngrozitor și atât de ciudat...”

“Buiten zichzelf zijn” is er een prachtige uitdrukking voor.

„«A ieși din control» este o expresie minunată pentru asta.”

En iedereen kan het mij maken, en alles, de geringste, het onnoozelste.

„Și nu-mi pasă de nimeni și de nimic, nici măcar de cele mai mici și mai proaste lucruri.”

Zooeven toen u met Mary stond te praten.

„Chiar acum, când stăteai de vorbă cu Mary.”

Wat zei ze?

„Ce a spus ea?”

Had ze het over mij?

„A vorbit despre mine?”

Juist, dat voelde ik. En wat vertelde ze?’

„Exact, am simțit asta.Și ce a spus ea?”

‘Ik weet niet of ik het u zeggen mag!’

„Nu știu dacă pot să-ți spun!”

‘Ik weet ook niet of u het mij zeggen mag - maar u zegt het mij wel.’

„Nu știu nici dacă tu poți să-mi spui - dar tu îmi spui oricum.”

‘Ze heeft mij geen geheimhouding gevraagd en het is misschien zelfs beter dat u het weet. Ze hebben van uw thuis over u geschreven.’ Ze sprong op en keek hem fel aan.

„Nu mi-a cerut să păstrez confidențialitatea și poate că e mai bine să știi. Au scris despre tine acasă.” Ea a sărit în picioare și l-a privit intens.

‘Ze hebben? Wie hebben? Otto en Josefine niet. Otto wilde het niet - en nu heeft Annie het toch gedaan. Mijn aanstaande schoonzuster, dat zelfzuchtige wezen, waar mijn broer verliefd op is. En wat, wat heeft ze geschreven?’

„Au făcut-o?Cine a făcut-o? Nu Otto și Josefine. Otto nu a vrut - și acum Annie a făcut-o totuși. Cumnata mea viitoare, acea creatură egoistă de care fratele meu este îndrăgostit. Și ce, ce au scris?”

Ze was wit en trilde.

Ea era palidă și tremura.

‘Als u nu eens tenminste probeerde kalm te blijven. Toe.’ Ze ging zitten.

„Dacă ai încerca măcar să rămâi calm. Te rog.” Ea s-a așezat.

‘Wat stond er in dien brief?’

„Ce scria în scrisoarea aceea?”

‘Dingen, die verleden jaar en voorverleden jaar gebeurd zijn - en waarbij u betrokken was. Dat u...’

„Lucruri care s-au întâmplat anul trecut și înainte de anul trecut - și care te-au implicat. Că tu...”

‘Dat ik...’

„Că eu...”

‘Dat u om een onderwijzeres van uw school uit een raam bent gesprongen.’

„Că tu ai sărit pe fereastra unei profesoare de la școala ta.”

Ze werd gloeiend rood en sloeg de handen voor het gezicht, haar stem klonk gesmoord.

Ea s-a înroșit și și-a acoperit fața cu mâinile, vocea ei fiind înăbușită.

‘En dat schrijft Annie aan Mary en Mary vertelt het aan Herman en aan Gerda en aan Erik en morgen weet Coba het en volgende week weten al die edele, brave, hoogstaaande zielen het zoogoed als de edele, brave, hoogstaande zielen ginds het weten - en kunnen ze hun waardige hoofden schudden, en lachen om het gekke kind of misschien medelijden met haar hebben.

„Și Annie îi scrie lui Mary, iar Mary îi spune lui Herman și Gerda și Erik, iar mâine Coba va ști și săptămâna următoare toate acele suflete nobile și bune vor ști - și își vor clătina capetele demne și vor râde de copilul nebun sau poate că vor avea milă de ea.”

Begint u te begrijpen, dat ik ze allemaal haat?

Începi să înțelegi că eu îi urăsc pe toți?

En dat wist u dus allemaal precies, toen u hier de trap op kwam?’

Și tu știai toate aceste lucruri când ai urcat scările aici?

Hij knikte van ja, ze vloog op.

El a dat din cap afirmativ, iar ea a sărit în sus de bucurie.

‘Mary heeft u naar boven gestuurd om te zien of ik mij ook tusschentijds verhangen had,’ gilde ze buiten zichzelf.

„Mary te-a trimis sus să vezi dacă m-am spânzurat între timp,” a țipat ea, ieșindu-se din fire.

‘Ze denken zeker dat het een pretje is, een soort van hebbelijkheid of liefhebberij.

„Ei cred, cu siguranță, că este o glumă, un fel de capriciu sau pasiune.”

Als Pennewip, weet u wel: “hij-doet-die-dingen-voor-zijn-plezier.”

Ca Pennewip, știți: „El face acele lucruri pentru plăcere.”

Hoort u ook tot die heldhaftige geesten, die zoo kloekmoedig hebben uitgemaakt, dat zelfmoord “laf” is?

Faceți și voi parte din acele spirite eroice care au declarat cu atâta îndrăzneală că sinuciderea este „lașitate”?

Vertel ze uit mijn naam, als u het weer eens hoort, dat ze het eens probeeren moeten, uit een raam of in het water.’

Spuneți-le în numele meu, dacă îi mai auziți vreodată, să încerce ei înșiși, să sară pe fereastră sau să se arunce în apă.”

Ze ging weer stil zitten.

Ea s-a așezat din nou, în liniște.

‘Nu vindt u mij natuurlijk ook gek - net als de rest.’

„Acum, bineînțeles, mă credeți nebună - la fel ca toți ceilalți.”

‘Ik weet werkelijk niet of ik “ja” of “neen” moet zeggen om u kalm te houden. U bent precies een vaatje buskruit op het oogenblik.’

„Chiar nu știu dacă să spun «da» sau «nu», pentru a vă liniști. Sunteți exact o butoi de praf de pușcă în acest moment.”

‘Als u alles wist.

„Dacă ați ști totul...”

Hebt u wel eens gedroomd dat u plotseling in de nauwte tusschen vier muren ontwaakte, tusschen vier, enge, hooge dichtgemetselde muren, zonder uitweg?

Ați visat vreodată că vă treziți brusc închis între patru ziduri, patru ziduri înguste și înalte, fără nicio cale de ieșire?

Niet?

Nu?

Ik denk, dat het kwam van een wonderlijken roman, waar iets in voorkwam van een non, die ze zoo ingemetseld hadden.

Cred că a venit dintr-un roman ciudat, în care apărea o călugăriță închisă în acest fel.

Ik droom de gekste dingen, ik zou ze niet kunnen vertellen - en u zoudt me niet gelooven.

Visez cele mai nebunești lucruri, nu aș putea să vi le spun - și n-ați crede în mine.

Soms heb ik het gevoel, dat ik tien jaar van mijn leven zou willen geven om te weten wat droomen beduidt - en nog tien andere om te weten wat herinnering is.’

Uneori, simt că aș da zece ani din viața mea ca să știu ce înseamnă să visezi - și alți zece ani ca să știu ce înseamnă să-ți amintești.”

‘U bent verkwistend met uw jaren en u zoudt gauw aan een eind zijn -, er zijn nog zooveel meer geheimen dan die twee alleen.’

„Vă risipiți anii și v-ați putea încheia curând viața - există mult mai multe mistere decât acestea două.”

‘En als ik ze weten mocht, die geheimen -, allemaal -, voor één enkel oogenblik -, en daarna dood -, zoudt u mij beklagen? Is dat dan leven, wat wij doen, altijd in den nacht, altijd op den tast?’

„Și dacă aș cunoaște acele mistere - toate - pentru o singură clipă - și apoi aș muri - ați plânge pentru mine? Este asta viața pe care o trăim, întotdeauna în întuneric, întotdeauna pe bază de încercare și eroare?”

‘Zoo denkt u stellig niet altijd.’

„Sigur, nu gândiți întotdeauna așa.”

‘Zoo denk ik gewoonlijk niet -, dat is juist zoo wonderlijk.

„De obicei, nu gândesc așa - tocmai asta e atât de ciudat.”

Als iemand mij lief vindt en van mij houdt en mij begrijpt -, of als ik voel, dat ik van de menschen houd - niet van de menschen die ik ken, maar van de menschen die ik niet ken -, of als een vriend de “Kleine Nacht-muziek” voor mij speelt en mij daarna zegt, dat hij voor niemand in de heele wereld zoo mooi spelen kan...’

„Dacă cineva mă iubește și mă înțelege - sau dacă simt că îi iubesc pe oameni - nu pe cei pe care îi cunosc, ci pe cei pe care nu-i cunosc - sau când un prieten cântă «Kleine Nachtmusik» pentru mine și apoi îmi spune că nu poate cânta atât de frumos pentru nimeni altcineva din întreaga lume...”

ze zweeg en stond glimlachend verzonken als in herinnering.

A tăcut și a stat zâmbind, cufundată în amintiri.

‘U vertelde mij van een droom en van vier gemetselde muren.’

„Mi-ați vorbit despre un vis și despre patru ziduri de cărămidă.”

‘Ik weet het niet meer,’ zei ze zacht en slap, ‘ik ben bang dat ik er teveel ophef van maak. Het was misschien een heel banaal geval. Hebt u wel eens voor iemand geknield?’

„Nu știu mai nimic,” a spus ea încet și somnolent, „mi-e teamă că exagerez prea mult. Poate că a fost un caz foarte banal. Ați îngenuncheat vreodată în fața cuiva?”

Hij glimlachte en schudde ontkennend het hoofd.

El a zâmbit și a scuturat capul în semnul negării.

‘Ik weet precies hoe belachelijk het is. Ik heb een heel scherp gevoel voor het belachelijke -, ik weet precies, als ik zelf iets belachelijks doe, of als ik mij aanstel.

„Știu exact cât de ridicol este. Am un simț foarte bun al ridicolului - știu exact când fac eu însumi ceva ridicol sau când mă dau în spectacol.”

Maar toen was het niet belachelijk.

„Dar atunci nu părea ridicol.”

Het werd het pas toen zij lachte.

„A devenit ridicol doar când ea a râs.”

Voelt u wat ik bedoel?

„Înțelegeți ce vreau să spun?”

Toen zij ermee spotte werd het bespottelijk.

„Când ea a râs de asta, a devenit ridicol.”

En ik zelf heelemaal.

„Și eu însumi am devenit ridicol.”

En alles wat ik al die maanden had gezegd en gedaan -, de versjes, de briefjes, het uren wachten in den regen.

„Și tot ce am spus și făcut în toate acele luni - poeziile, notițele, așteptatul de ore întregi sub ploaie.”

Dat had ik al die maanden niet gevoeld, niet vermoed - al die maanden dat zij een vertooning van mij maakte voor anderen -, en toen ik het ineens besefte, alsof de bliksem in mijn hersens sloeg -, en toen mijn “ideaal” daar stond en lachte - giechelde als een winkeljuffrouw - dat was het ontwaken tusschen vier gemetselde muren en nergens een uitweg,

„Nu am simțit asta în toate acele luni, nu am bănuit nimic - toate acele luni în care ea m-a prezentat altora - și apoi, brusc, am realizat, ca și cum un fulger ar fi lovit creierul meu - și când «idealul» meu a stat acolo și a râs - a chicotit ca o vânzătoare - a fost ca și cum m-aș fi trezit între patru ziduri de cărămidă, fără nicio cale de ieșire.”

Ik voel wel -, nu ik het zeg, klinkt het allemaal flets en flauw, onecht misschien -, het overtuigt mijzelf nauwelijks meer.

„Simt asta - acum, că o spun, totul pare atât de slab și de neconvingător, poate chiar fals -, abia dacă mă mai conving pe mine însumi.”

En toen leek het mij de eenige, de natuurlijke, de aangewezen oplossing.

„Și atunci mi s-a părut că este singura, cea mai naturală, soluția potrivită.”

Is het niet wonderlijk, dat ik het nu, na zoo kort, nauwelijks meer navoelen kan?

„Nu e minunat că, după atât de puțin timp, abia dacă pot să retrăiesc asta?”

De meeste menschen zouden de gevolgtrekking maken, dat het toen ook niet “echt” was, maar ik weet beter.’

„Majoritatea oamenilor ar trage concluzia că nici atunci nu a fost «real», dar eu știu mai bine.”

‘Natuurlijk. Onweer gaat voorbij en was toch ook “echt”, zoolang het er was.’

„Bineînțeles. Furtuna trece și a fost totuși «reală» atâta timp cât a durat.”

‘Ik ben blij dat u zoo denkt -, en dat u mij niet als de anderen bij voorbaat oppervlakkig vindt.’

„Mă bucur că gândești așa - și că nu mă consideri superficial, ca pe ceilalți.”

‘Altijd de “anderen”!’

„Mereu «ceilalți»!”

Ze bloosde.

Ea a roșit.

‘U hebt gelijk.

„Ai dreptate.”

Ik geef meer om ze, en om hun oordeel vooral, dan ik erken.

„Îmi pasă mai mult de ei, și în special de judecata lor, decât îmi dau seama.”

Soms -, en soms ben ik dan weer zoo geweldig zeker van mij-zelf en zoo trotsch.

„Uneori - și alteori sunt foarte sigur de mine însumi și foarte mândru.”

Het eene oogenblik ben ik volkomen anders dan het andere -, alsof ik niet één mensch was, met één hart en één paar oogen -, maar honderd menschen, met honderd harten en honderd paren oogen.

„Într-un moment sunt complet diferit de altul -, de parcă nu aș fi o singură persoană, cu o singură inimă și o singură pereche de ochi -, ci o sută de persoane, cu o sută de inimi și o sută de perechi de ochi.”

Dat geeft zoo'n verward, onzeker gevoel.’

„Asta dă o senzație atât de confuză și nesigură.”

Hij antwoordde niet en peinsde even.

El nu a răspuns și a reflectat puțin.

‘Hoe komt u hier, juist hier?’

„Cum ai ajuns aici, chiar aici?”

‘Beschikking van hoogerhand. Deze verbintenis is in den vrouwenkiesrecht-hemel gesloten. Mary, mijn gastvrouw, en mijn zuster Josefine, kennen elkaar al jaren - door de banden der propaganda saâmgesnoerd - ze vinden elkaar sympathiek. En ik had geen voorkeur.’

„O decizie de sus. Această alianță a fost încheiată în paradisul dreptului de vot al femeilor. Mary, gazda mea, și sora mea Josefine, se cunosc de ani de zile - legate de propaganda - și se simpatizează reciproc. Iar eu nu am avut nicio preferință.”

‘En wie hebt u hier nu leeren kennen? Het zusje - hoe heet ze? - Gerda, natuurlijk, maar ze is veel uit logeeren. Dat is jammer voor u.’

„Și pe cine ai cunoscut aici? Sora - cum o cheamă? - Gerda, bineînțeles, dar ea pleacă mult în vizită. Este păcat pentru tine.”

‘Betrekkelijk - ze herinnert me altijd aan mijn eigen liefdelooze snoodheid.

„Într-o oarecare măsură - ea îmi reamintește întotdeauna de propria mea cruzime fără dragoste.”

Want ik durf het bijna niet te bekennen, maar in mijn hart kan ik de lieve, alom beminde Gerda óók niet zetten -, ze is zoo snoezig verliefd en zoo vol van Erik, die eigenlijk wiskunde had zullen studeeren en nu rechten doet tegen heug en meug, omdat hij de opvolger hoopt te worden van een kindschen oom aan een bank of zoo.’

„Pentru că abia dacă îndrăznesc să recunosc, dar în inima mea nu pot nici măcar să o plasez pe drăguța și mult iubită Gerda -, ea este atât de îndrăgostită și atât de plină de Erik, care de fapt ar fi trebuit să studieze matematica și acum studiază dreptul, pentru că speră să devină succesorul unchiului său la o bancă sau ceva similar.”

‘En vindt u dat zoo erg?’ lachtte hij.

„Și tu crezi că e atât de grav?” a râs el.

‘Maar natuurlijk vind ik het erg,’ zei ze met een opzettelijken geprikkelden nadruk, schoon ze geen oogenblik geloofde in zijn voorgewenden twijfel en wel voelde, dat hij haar erg-vinden begreep en dat het hem aantrok, ‘wie zou dat niet erg vinden.

„Dar bineînțeles că e grav,” a spus ea cu o accentuare deliberat iritată, deși nu a crezut nici măcar o clipă în îndoiala lui simulată și a simțit că el înțelege că ea consideră asta grav și că o atrage, „cine nu ar considera asta grav?”

Ik zou nooit willen trouwen met een man, die iets deed, waar hij geen zin in had en om “vooruitzichten” een mooie studie vergooide.’

„Nu m-aș căsători niciodată cu un bărbat care ar face ceva ce nu-i place și ar irosi o frumoasă oportunitate de studiu «pentru perspective».”

‘Meent u dat werkelijk?’

„Chiar crezi asta?”

Ze kreeg een kleur, maar ze bleef hem aanzien.

Ea s-a înroșit, dar l-a privit în ochi.

‘Ja -, ik meen het heel echt,’ zei ze ernstig en vast ‘en ik weet precies waarom u het vraagt. Zal ik het zeggen?’

„Da -, o spun foarte serios,” a spus ea hotărât, „și știu exact de ce întrebi. Să-ți spun?”

‘Als we het allebei weten? Wie zijn er nog meer?’

„Dacă știm amândoi? Sau cine altcineva?”

‘De zuster van den aangebedene, Coba, medisch student.’

„Sora celui iubit, Coba, studentă la medicină.”

‘Jawel, die ken ik -, nogal een pedantje, nietwaar?’

„Da, o cunosc -, e destul de pedantă, nu-i așa?”

‘En zoo leelijk -, en zoo onbehaaglijk met dien stijven knoedel en die piekharen in haar nek.’

„Și e atât de urâtă -, și atât de neplăcută cu acea bucată rigidă de carne și acele fire de păr înfășurate în gâtul ei.”

‘Ook al mee overhoop gelegen?’ plaagde hij.

„Chiar și după ce a fost aruncată peste bord?” a glumit el.

‘Och -, die opgeblazenheid omdat ze zich door wat boeken heeft heengegeten en een dood mensch in mootjes gesneden. Ze mogen zeggen wat ze willen, maar meisjes maken veel meer ophef van hun studie dan jongens.’

„Oh -, acea aroganță pentru că a citit niște cărți și a disecat un cadavru. Pot să spună ce vor, dar fetele fac mult mai mult tam-tam în legătură cu studiile lor decât băieții.”

‘Jawel,’ lachte hij, ‘dat kan wel waar zijn. Ze worden er een beetje topzwaar van, is het niet? De geleerdheid kijkt ze wat al te erg de oogen uit. Maar u gaat toch zelf ook studeeren?’

„Da,” a râs el, „poate că e adevărat. Le copleșează un pic, nu-i așa? Învățătura le afectează vederea. Dar tu tot vei studia, nu?”

‘Klassieken - ja, als ik het zoover brengen kan.

„Clasici - da, dacă reușesc.”

Ik werk voorloopig voor mijn staatsexamen -, en misschien kies ik dan wel wat anders.

„Pentru moment, muncesc pentru examenul meu de stat -, iar apoi poate că voi alege altceva.”

Over rechten heb ik ook gedacht -, pleiten zou heerlijk zijn - maar het wordt mij afgeraden juist omdat ik het mij te mooi voorstel.

„M-am gândit și la drept -, ar fi minunat să fiu avocat -, dar mi s-a recomandat să nu o fac, tocmai pentru că mi se pare prea frumos.”

Daar voel ik wel voor - voor dat bezwaar.

„Îmi place asta -, obiecția asta.”

Overigens zal ik dan mijn best doen, niet topzwaar te worden.’

„În orice caz, voi face tot ce pot să nu devin prea arogant.”

‘Blijft u hier nog lang?’ glimlachte hij daarna, ‘in de vrijwillige ballingschap, meen ik.’

„Vei rămâne aici mult timp?” a zâmbit el după aceea, „în exil voluntar, înțeleg.”

‘Ik weet niet,’ zei ze met een blos, ‘ik voel me op het oogenblik eigenlijk veel verdraagzamer en toegeeflijker dan een uur geleden.

„Nu știu,” a spus ea zâmbind, „în prezent, mă simt mult mai tolerantă și indulgentă decât acum o oră.”

Buitensporig zachtzinnig.

„Excesiv de blândă.”

De dingen hebben hun ergste verschrikkingen verloren -, nu ik ze heb kunnen zeggen.

„Lucrurile și-au pierdut cea mai groaznică oroare -, acum că am reușit să le exprim.”

Gelooft u niet, dat Javanen tot “amok” komen, omdat ze zoo gesloten zijn?

„Nu crezi că javanezii ajung să facă «amok», pentru că sunt atât de închiși în ei înșiși?”

Ik dacht het vroeger al -, ik voel er soms iets van in mij, hoe ik “amok” zou maken als ik nooit iets loslaten mocht.

„M-am gândit și eu la asta -, simt uneori ceva în mine, cum aș face «amok» dacă nu mi s-ar permite să mă eliberez niciodată.”

Maar nu,’ ook met de bedoeling hem iets vriendelijks te zeggen en daardoor te behagen, zei ze warm, ‘nu ben ik dankbaar, omdat ik tegen u heb kunnen spreken, en als u het vraagt,

„Dar acum,” spunându-i asta cu intenția de a-l face să se simtă bine și de a-l mulțumi, a spus ea cu căldură, „acum sunt recunoscătoare că am putut vorbi cu tine și, dacă întrebi, ”.

dan zal ik naar de anderen gaan en vanmiddag als een toonbeeld van zachtzinnigheid aan tafel zitten - en rijstebrij eten, en met belangstelling en waardeering over Mary's dameskrans praten en voorlezen uit het “Maandblad” - tot het middernachtelijk uur.’

„Voi merge la ceilalți și voi sta la masă în această după-amiază ca un model de blândețe - și voi mânca orez și voi discuta cu interes și apreciere despre coroana lui Mary și voi citi din «Maandblad» - până la miezul nopții.”

‘Heb ik werkelijk zooveel verdiend?’ vroeg hij glimlachend, maar ineens verlegen en teruggetrokken ook. De blijde, behaagzieke uitdrukking trok van haar gezicht weg, ze vond geen antwoord; in de stilte stond hij op en nam zijn hoed.

„Chiar am meritat atât de mult?” a întrebat el zâmbind, dar brusc timid și retras. Expresia fericită și mulțumită a dispărut de pe fața ei; nu a găsit niciun răspuns; în tăcere, el s-a ridicat și și-a luat pălăria.

‘Ik kom over een paar dagen nog wel eens naar mevrouw Rutgers kijken.’

„Mă voi duce să o vizitez pe doamna Rutgers peste câteva zile.”

Hij zei het heel vriendelijk, maar heel zakelijk, het leek zóó naar de aankondiging van een doktersbezoek, dat het ‘graag’ niet over haar lippen kwam.

A spus-o foarte prietenos, dar foarte formal, părând atât de mult ca anunțul unei vizite medicale, încât cuvintele „cu plăcere” nu i-au trecut buzele.

Het zou opdringerig en onbescheiden hebben geschenen, zichzelf als het doel van zijn bezoek voor te stellen.

Ar fi părut insistent și nepoliticos să se prezinte ca scopul vizitei sale.

Uit het raam keek ze hem na, maar hij keerde zich niet om. Ze werd gloeiend rood van schaamte, omdat zij het had verwacht en hij het nu niet had gedaan -; ze had ineens van het alleen-zijn met zichzelf genoeg en ging naar beneden.

Ea l-a privit pe fereastră, dar el nu s-a întors. A devenit roșie ca focul de rușine, pentru că ea se așteptase și el nu a făcut-o -; brusc, ea s-a săturat să fie singură cu ea însăși și a coborât.