Welk een onbedachtzaame eisch, Vriendin! -

Ce cerere nechibzuită, prieteno! -

Hoe!

Cum?!

mijne julia in 't openbaar verschijnen?

Julia a mea să apară în public?

en gij - gij, die alles op mij vermoogt - dit van mij vorderen? -

Și tu - tu, care crezi că totul depinde de mine - să-mi ceri asta? -

Waarlijk, dit heet een misbruik van zijne magt te maken.

Asta se numește abuz de putere.

Bedenk toch een oogenblik wat mij aanleiding gegeven heeft om deeze weinige bladen te vervaardigen, en beslis zelve of er toen het doelwit bij kon zijn van ze ooit gemeen te maken? -

Gândește-te, te rog, pentru o clipă, ce m-a determinat să scriu aceste câteva foi și decide singur dacă ar fi putut exista vreodată intenția de a le face publice? -

Gij herinnert u ligt nog de dichterlijke partij, die gij, voor twee jaaren, aan eenige uwer beste Vrienden en Vriendinnen op uw vermaaklijk Landgoed gaaft? -

Îți amintești, poate, petrecerea poetică pe care ai oferit-o, acum doi ani, câtorva dintre cei mai buni prieteni și prietene de-ai tăi, la conacul tău din țară? -

De vermoeiende hette van dien dag deed u, die altijd op het genoegen van anderen bedacht zijt, op eene wijze, die men geen' wederstand kan bieden, aanhouden om er den nacht bij te voegen.

Căldura obositoare a acelei zile te-a făcut, pe tine care întotdeauna te gândești la plăcerea altora, să rămâi peste noapte, într-un mod în care nu te poți opune.

Nooit zal ik dien verrukkelijken nacht vergeten!

Nu voi uita niciodată acea noapte minunată!

Hij was de schoonste, dien ik immer zag. -

A fost cea mai frumoasă pe care am văzut-o vreodată. -

Nog kan ik mij verbeelden in uw donker Prieel aan den oever van den Rhijn te zitten, en deezen stroom door de maan bij streeken verlicht te zien.

Încă îmi imaginez că mă aflu în chioșcul tău întunecat de pe malul Rinului și privesc acest râu iluminat de luna plină.

Geen blaadje verroerde zich. -

Nici o frunză nu se mișca. -

't Is in zulke oogen-blikken, dat het hart zich, onder 't genot der strelendste kalmte, vertedert. -

În astfel de momente, inima se înmoaie, bucurându-se de cea mai dulce liniște. -

Wij kwamen in een vriendlijk verschil over de Liefde.

Am avut o discuție prietenoasă despre dragoste.

Ik had bijna elk tegen mij - Gij alleen, bevallige Sophie! koost mijne zijde.

Aproape toți erau împotriva mea - Tu singur, fermecătoare Sophie! Ești de partea mea.

Aan welken kant zich de waarheid ook bevond, dit is zeker, wij dachten meer verheven over de Liefde, dan onze tegenstrevers.

Indiferent de partea în care se afla adevărul, un lucru este sigur: ne-am gândit mai profund despre dragoste decât adversarii noștri.

Ons gesprek liep ten einde en gij vorderde toen van mij, dat ik mijne gedachten omtrent de Liefde in een tafreel van twee gevoelige harten ontwikkelen zou. -

Discuția noastră s-a încheiat și apoi mi-ai cerut să-mi dezvolt gândurile despre dragoste într-o scenă a două inimi sensibile. -

Ben ik geschikt om u iets te weigeren? -

Sunt eu în stare să-ți refuz ceva? -

Mijne julia ontving haar aanwezen, en naauwlijks heb ik aan uwen eersten eisch voldaan, of gij voegt er eenen tweeden, die veel zwaarer is, bij - Gij wilt dat julia in het licht trede.

Julia mea a acceptat invitația și abia ce am îndeplinit prima ta cerere, când adaugi o a doua, mult mai importantă - Vrei ca Julia să iasă în lumină.

Begrijp toch wat ik wage met u te gehoorzamen! -

Înțelege, te rog, ce risc să fac pentru a te asculta! -

Aan wie zal mijn Schilderij behagen? -

Cui i-ar plăcea pictura mea? -

Aan Sophie? ja!

Sofiei? Da!

en aan die weinigen, die haar gelijken, die zulk een schoon, gevoelig, hart in haaren boezem dragen.

Și celor puțini care îi seamănă, care poartă o inimă atât de frumoasă și sensibilă în pieptul lor.

Ach!

Ahh!

ik gevoel het al te wel, mijne julia is niet voor de achtiende eeuw geschikt.

Simt prea bine că Julia mea nu este potrivită pentru secolul al XVIII-lea.

Een eenvouwdig tafreel van twee tedere harten, die oprecht beminnen, zo als onze Voorouders, waar van wij de eigenschappen zo zeer beginnen te haten, mooglijk voor eenige honderd jaaren bemind hebben, zie daar mijne geheele julia!

O scenă simplă a două inimi tandre, care se iubesc sincer, așa cum au făcut-o strămoșii noștri, ale căror trăsături de caracter începem să le detestăm atât de mult, poate că au iubit în acest fel timp de câteva sute de ani - Iată-mi întreaga Julia!

Geen verleidende Gebeurtenissen, geen onverwachte toevallen - geen enkel bekoorlijk Nietje zelfs! - verzekert mij van de goedkeuring van 't gemeen.

Nici evenimente tentante, nici întâmplări neașteptate - nici măcar un detaliu fermecător! - mă asigur că voi fi acceptat de majoritatea oamenilor.

Voeg hier bij, dat ik eene Liefde predike, die zonder de deugd niet bestaat. -

Adaug aici că predic o iubire care nu poate exista fără virtute. -

Ach!

Ahh!

dit laatste bederft alles! - Men zal lagchen en het zal met mij gedaan zijn. -

Acest lucru strică totul! - Oamenii vor râde și totul va fi terminat pentru mine. -

Nu, Vriendin!

Acum, prieteno!

wat zegt gij? -

Ce spui? -

Gij begrijpt dit alles en echter volhardt gij bij uwen eisch. -

Înțelegi totul și, cu toate acestea, insiști asupra cererii tale. -

Welaan!

Bine!

ik zal gehoorzamen.

Mă voi supune.

Ten minsten - en dit alleen is toejuiching genoeg - ten minsten zal Sophie mij met haare goedkeuring belonen, en elk, die gelukkig genoeg is van haar te kennen, zal overtuigd zijn, dat mijne julia geen wezen van verbeelding is. - -

Cel puțin - și asta e suficient pentru a mă bucura - cel puțin Sophie mă va răsplăti cu aprobarea ei, iar oricine are norocul să o cunoască va fi convins că Julia a mea nu este o creație a imaginației. - -